Despre diferitele arte martiale invatate de catre Sato Kinbei

Scoala unuia dintre cei mai vechi elevi ai lui Soke TAKAMATSU TOSHITSUGU sensei, Soke SATO KINBEI sensei, este acum predata in Romania de catre Shihan OZON KARYU (Cristian) sensei - Instructor Sef pentru Romania al Nippon Hyoho Daiwado Honbu Dojo – Japonia, singurul practicant din afara Japoniei acceptat de catre familia lui Sato Kinbei sensei

Scolile traditionale de arte martiale (Koryu Bujutsu) transmise de Takamatsu Toshitsugu sensei lui Sato Kinbei sensei se studiaza in cadrul Ninbukan Dojo sub atenta indrumare a lui Kancho Cristian OZON KARYU care in urma antrenamentelor intense si a dedicatiei totale fata de Ninpo-Ninjutsu, in noiembrie 2008 a fost numit in Japonia, in Dojo-ul central al Federatiei Japoneze de catre presedintele (Kaicho) federatiei, Soke SATO JUSHINSAI (Chizuko) sensei, instructor sef pentru Romania din partea Nippon Hyoho Daiwado Honbu Dojo, devenind astfel prima persoana ce poate sa predea aceste scoli traditionale de Ninjutsu in tara noastra.

ARTICOLE DE MAI JOS AU FOST PUSE LA DISPOZITIE IN EXCLUSIVITATE PENTRU SITE-UL NOSTRU DE CATRE FAMILIA LUI SATO KINBEI SENSEI, PRIN AMABILITATEA FICEI LUI SATO KINBEI SENSEI, KAICHO SATO JUSHINSAI!

DOMO ARIGATO GOZAIMASHITA CHIZUKO SENSEI!

 

Japoneze:

1. Kukishin Ryu Bojutsu, Takagi Yoshin Ryu Jujutsu, Gikan Ryu Koppo

2. Asayama Ichiden Ryu Taijutsu

3. Yagyu Shingan Ryu Heijutsu

4. Takeda Ryu Aiki-no-Jutsu

5. Daito Ryu Aiki Jujutsu

6. Araki Shin Ryu Jujutsu

7. Itten Ryushin Chukai Ryu Jujutsu

8. Tenshin Shinyo Ryu Jujutsu

9. Kageyama Ryu Kenjutsu

 

Chinezesti:

1. Bagua Zhang

2. Xing I Chuan

3. Tai Qi Chuan

4. Ba Ji Chuan

5. White Crane

6. Fu Jian Province Shaolin Golden Hawk

 

--------------------

 

1. Kukishin Ryu Bojutsu, Takagi Yoshin Ryu Jujutsu, Gikan Ryu Koppo (tehnici de rupere a oaselor) - (de la Takamatsu Sumisuke Toshitsugu)

Scoala Kukishin Ryu se spune ca a fost inventat atunci când Okuni Onihei, stapânul un fief numit Banshu în Ako, a avut un vis magic în care noua demoni tineau bo-uri (bastoane lungi), si se luptau unii cu altii. Când s-a trezit, el si-a adus aminte de tehnicile pe care le folosisera in lupta si a creat Kukishin Ryu Bojutsu.

Scoala Takagi Yoshin Ryu a fost creata de Takagi Umanosuke, seful unui clanul din Ougi, Shiraishi, care a învatat tehnicile de kodachi scurt si yari (sulita) de la Takagi Oriemon.

Exceland mai ales la sumo, iar mai târziu invantand Jujutsu de unul singur, el a numit scoala sa de Jujutsu Takagi Yoshin Ryu. Mai târziu, fiul sau, Minamoto-no-Susumu, a atins, de asemenea, un grad ridicat de indemanare in Jujutsu.

Într-o zi, s-a intamplat ca Okuni Onihei sa intre intamplator in dojo-ul lui Minamoto Susumu si au inceput sa se lupte, Minamoto no Susumu iesind victorios la stilul Jujutsu iar Onihei, la Bojutsu. Rezultatul acestei întâlniri a fost ca cei doi au convenit ca, pe viitor, cele doua scoli ale lor sa fie predate împreuna.

O alta legenda spune ca la un moment dat, bo-ul, de 182 cm utilizat în Kuki Shin Ryu s-a rupt în toiul bataliei, si a rezultat un bat de 91 cm ce putea fi folosit eficient în combinatie cu Jujutsu, într-un mod original si nou. Aceste tehnici pot fi aplicate în epoca moderna, cu bastoane, umbrele, sau bastoane de politist.

Sato Kinbei sensei spunea ca aceste tehnici, împreuna cu cele de Hishigi Bo din Asayama Ichiden-ryu, merita cu adevarat sa fie pastrate si transmise generatilor urmatoare. Sato Kinbei sensei a primit Menkyo Kaiden (Soke) pentru cele doua scoli de la Takamatsu (Toshitsugu) Sumisuke în iunie, 1953.

Takamatsu (Toshitsugu) Sumisuke a studiat in cel mai mic detaliu artele martiale japoneze traditionale. De asemenea, s-a spus despre el ca a plecat în China când era tânar. Dupa razboi, a detinut un han si o cafenea in localitatea Kashihara Jingu-Mae, Prefectura Nara . El preda urmatoarele scoli: Togakure-ryu Ninpo (Ninjutsu), Tamatora (Gyokko) Ryu Kosshi Jutsu, Kukishin Ryu Bojutsu, Takagi Yoshin Ryu Jujutsu, Shinden Fudo Ryu Taijutsu, Gyokushin Ryu Ninpo (Ninjutsu), Kumogakure Ryu Ninpo (Ninjutsu), Koto Ryu Koppo Jutsu si Gikan Ryu Koppo Jutsu. Privind la descendentele înscrise în documentele transmise, se pare ca aproape toate aceste arte au ca origine pe Ishitani Matsutaro si Toda Shinryuken.

Gikan Ryu Koppo a fost fondata în perioada Statelor Combatante de catre Uryu Hogan Gikanbo. Cea de-a zece generatie a familiei Gikan, a participat la un concurs organizat de Tenchugumi Yoshimura Toyotaro si a fost ranit de catre Gojo no Sakuraidera. El a fost salvat, iar mai târziu vindecat de un ronin (samurai fara stapan) numit Ishitani (Ishiya) Matsutaro, caruia i-a transmis traditia Koppo Jutsu

Sato Kinbei sensei a primit diploma de Soke al scolii in 1963 de la Takamatsu Toshitsugu.

 

2. Asayama Ichiden Ryu Taijutsu (de la Ueno Takashi)

Asayama Ichiden Ryu a fost fondata de Asayama Sangoro Ichiden doar ca arta a atemi-ului (lovituri in puncte vitale) si gyakute -ului (tehnici articulare). In prezent, exista mai multe ramuri în diferite parti ale tarii, fiecare cu propriile sale caracteristici. De asemenea, se spune ca este o arta practicata numai în fief-ul Keizu, si într-adevar, aceasta are mai multe parti în comun cu Daito Ryu Aiki Jujutsu, care provine, de asemeni, din Keizuban.

Sato Kinbei a învatat Asayama Ichiden Ryu de la al 16-lea descendent al generatiei pe linia de descendenta a lui Ueno Takashi, iar în decembrie 1955 a devenit al 17-lea titular pe linia descendentei.

În afara de Gyakute, scoala include, de asemenea, Hishigi Bo, o arta ce utilizeaza o bucata scurta de lemn, cu lungimea de 25 sau 37 cm.

Mai intai, arta acestei scoli se invata fara arme, cu mana goala, dar aceste tehnicile se pot efectua si prin folosirea unui evantai de otel.

Sato Kinbei sensei a învatat, tot de la Ueno, Tenshin Ryu si Bokuden Ryu, iar la randul sau, l-a învatat pe acesta diverse arte martiale pe care el stia, într-un schimb fructuos.

El i-a fost prezentat lui Ueno de catre expertul în artele martiale traditionale, Takamatsu (Toshitsugu) Sumisuke, care a trait în Nara . Datorita acestei relatii, Hatsumi (Masaaki) Yoshiaki din Noda (care a dat nastere unui adevarat Boom Ninja) a studiat mai intai sub indrumarea lui Ueno Takashi si mai târziu a studiat cu Takamatsu (Toshitsugu) Sumisuke, fiindu-i prezentat acestuia de catre Sato Kinbei sensei, ajungand mai apoi sa fie numit lider al Togakure Ryu Ninjutsu.

Cand Ueno Takashi a trecut in nefiinta, discipolii sai, Kaminaga Nariyoshi si Kobayashi Minetaka, au predat în Funabashi, Prefectura Chiba. Un studiu istoric despre Asayama Ichiden Ryu, a fost mentionat în Enciclopedia Stilurilor Artelor Martiale, scrisa de Wataya Yuki si Tadashi Yamada.

 

3. Yagyu Shingan Ryu Heijutsu (de la Suzuki Sensaku)

Se spune ca Yagyu Shingan Ryu Heijutsu a început cu Takenaga Hayato. Takenaga s-a nascut în Sendai si, dupa ce a invatat diferite arte martiale, a calatorit în Edo, unde a lucrat si s-a instruit ca student intern al scolii Yagyu.

Dupa ce se întoarce acasa, va adauga elemente proprii la ceea ce invatase, numind noua arta Yagyu Shingan Ryu, pe care a predat-o studentilor sai (Hoshi Katsuo a facut cercetari mai detaliate in aceasta privinta).

Sato Kinbei sensei apartine ramurii Hoshi Sadakichi (1821 - 1898) a acestei scoli. Hoshi Sadakichi s-a nascut în satul Nitta, districtul Kuribara din prefectura Miyagi, si a studiat artele martiale în orasul sau natal, în Satake Yuzaburo si în dojo Sanuma.

Mai târziu, el a calatorit prin diferite provincii, cercetand stiluri diferite si, în cele din urma, a ajuns sa studieze si sa stapaneasca Shingan Ryu sub Kato Hikokichi. Hoshi a obtinut maestria in aceasta scoala si, adaugând cunostintele si propria baza de cercetare, a învatat mai târziu pe multi discipoli, el fiind cunoscut ca cel mai mare promotor al acestei arte.

Descendenta scolii lui Sato Kinbei sensei este urmatoarea:

Hoshi Sadakichi - Takahashi Hikokichi - Suzuki Heikichi - Suzuki Sensaku - Sato Kinbei, si Hoshi Sadakichi - Takahashi Hikokichi - Kato Hikokichi - Suzuki Sensaku - Sato Kinbei.

Si, în prezent, de la Sato Kinbei la

Sato Shigeru, Takahashi Shinji, Tadano Masataka, Mikio Komachi, Minoru Yamada, Hidemine Jibiki, Dei Akio, Tsuyoshi Morita, Ito Hidekata, Zennsuke Onizawa, Kunii Tadashi, Usui Makoto, Toshi Ishii, Horimai Hideo, Sato Toshiyuki, Suzuki Hitoshi, Shima Takashige , Kuwayama Hirochika, si Kato Satoshi (in ordine aleatorie).

Yagyu Shingan Ryu este acum practicata pe scara larga în Sakocho Iida, provincia Tomai, in prefectura Miyagi, de catre Hoshi Seiichi.

Din Sendai , Tadano Masataka, discipolul lui Sato Kinbei sensei, invata acest stil laolalta cu artele martiale chinezesti, sub obladuirea lui Sato Shigeru shihan.

Lânga Sendai, în Taga Jo City, shihan-i Shoji Shoji, si Miyagi sub obladuirea lui Suzuki Hitoshi, raspandesc cu totii scoala prin predarea in cadrul Budokan. În Tokyo, Sato Kinbei sensei preda aceasta arta de 33 de ani, împreuna cu alte arte martiale japoneze traditionale, medicina si arte martiale chinezesti. La scoala lui Sato Kinbei sensei, Shingan Ryu este predat tuturor celor care studiaza artele martiale chinezesti.

Era anul 1950 cand Sato Kinbei sensei a primit licenta de a preda Yagyu Shingan Ryu, chiar dupa ce s-a întors din razboiul din China . Conform spuselor sale, Yagyu Shingan Ryu este diferit de alte forme de Jujutsu din punct de vedere al utilitatii si avantajului pe câmpul de lupta, agresivitatea de neegalat si capacitatea de a ucide inamicul.. Se spune ca un practicant experimentat poate sfarama o armura cu o singura lovitura.

 

4. Takeda Ryu Aiki no Jutsu (de la Oba Ichio)

Aiki no Jutsu ii revendica pe Yamato Takeru-no-Mikoto si Takeda-no-Kimi ca zeitati, iar pe urmasul clanului Gengi Kai, Shinrasaburo Yoshimitsu, drept fondatorul ei.

La final, tehnicile sale au fost sistematizate de catre Takeru Gatame. Shinrasaburo Yoshimitsu provine din distinsa familie Seiwa Gengi.

Împreuna cu fratele sau mai mare, Hachimantaro Yoshiie, el a venit sa studieze sub indrumarea lui Oe Masafusa, de la care a invatat tactici militare si arte martiale. De asemeni, a fost un artist implinit: s-a spus despre el ca a fost unul dintre oamenii cei mai educati si de cultivati din vremea sa. Se mai spunea despre Yoshimitsu ca a fost singura persoana care putea transmite anumite melodii secrete, pentru flaut.

Odata, Yoshimitsu a mers la fratele sau Yoshiie în Oshu, sa-i dea ajutor atunci când a auzit ca el a pierdut un razboi in care lupta. Dupa trei ani acolo, Yoshimitsu, care stia si ceva medicina, au avut ocazia sa efectueze o autopsie pe un soldat cazut, ceea ce ia permis sa inteleaga structura articulatiilor din corpul uman si care i-a permis sa sublinieze mai clar principiile tehnicilor articulare.

De asemenea, se mai spune ca el a început transmiterea tehnicii Aiki-no-Ri, dupa ce a observat un paianjen de matase prinzand in capcana de panza, o pasare mica - priveliste care l-a ajutat sa obtina iluminarea prin dezvaluirea principiilor Aiki (armonizarea energiei).

Fiul lui Yoshimitsu a fost Takeda Nobutora, dar acesta nu i-a predat arta sa. Odata, Nobutora era urmarit de Takeda Shingen si a fugit pentru a fi ajutat, la Yoshimoto Imagawa din Sunpu, în schimb, el a transmis arta sa lui Takeda Kouzukenosuke-Nobutomo (Osai).

Familia Takeda pierit la munte Tenmokusan, iar Takeda Osai a devenit oaspetele lui Ishida Mitsunari, care a fost învins si capturat în batalia de la Sekigahara.

Mitsunari l-a încredintat in grija pe Osai catre seful unui mare clan, Kuroda, de pe insula Kyushu, rezultând astfel transmiterea tehnicilor de Takeda Ryu spre Kuroda.

Nakamura Okichi a fost un practicant celebru în aceasta descendenta, care a predat unor studenti precum Miyagawa Ikkan, Shogou Nakano, Uchida Ryohei, Setsu Matsuaga, si Ichio Oba, toti acestia fiind sustinatori ferventi ai aripii de dreapta.

Acesti elevi au învatat, de asemenea, Kodokan Judo, si cu totii au obtinut grade înalte, de 5 sau 6 dan datorita sprijinului primit din partea unui om numit Toyama Mitsuru, care a fost numit "don" al aripii dreptei.

Persoana care a urmat lui Okichi pe linia de descendenta a fost Oba Ichio, de la Universitatea Oiji, care la acel moment era cel mai tanar titular de 5 dan din Japonia. Oba sub îndrumarea din Toyama , a participat la miscarea de independenta indoneziana, înaintea celui De al Doilea Razboi Mondial, angajadu-se în activitati cum ar fi adapostirea luptatorilor pentru cauza indoneziana. Unul din studentii lui Oba, a fost si starul Pro Wrestling, Rikidozan, care a învatat Aiki de la acesta. Vedeta samurai Azuma Chiyosuke si actorul Takakura Ken au fost si ei unii dintre discipolii favoriti.

 

5. Daito Ryu Aiki-jujutsu (de la Yamamoto Kakuyoshi)

Tehnicile de Daito Ryu Aiki Jujutsu au fost elaborate de fondatorul clanului Gengi Kai Takeda, Shinra-Saburo Yoshimitsu, si completate de catre Takeda Sokaku (responsabil pentru popularizarea acestor arte martiale).

Cu privire la transmiterea scrisa a artei, dar si tehnicilor, este clar se vor regasi si tehnici secrete din trecut, adaugate si perfectionate de catre Takeda Sokaku, care a calatorit în toata Japonia si a colectat multe alte arte martiale, incluzandu-le in propria sa arta.

În afara de Jujutsu, el a studiat, de asemenea, Kenjutsu (artei scrimei), inclusiv Nito-ryu (lupta cu doua sabii), si Itto-ryu (lupta cu o singura sabie), fiind declarat un mare luptator cu sabia.

Se spune ca Daito Ryu contine 2884 de tehnici, dar acestea nu sunt incluse în certificatele de licenta a scolii.

Într-adevar, suma totala a celor care sunt enumerate nu ajunge la 1000, mult mai putin 3000.

Takeda Sokaku a murit în Itoho, în Aomori , ultimul sau discipolul fiind Yamamoto Kakuyoshi. Nume real a lui Yamamoto a fost Tomekichi, dar acesta a preluat doua caractere din numele profesorului sau Takeda Sokaku Minamoto no Masayoshi pentru a deveni Yamamoto Kakuyoshi.

În prezent, practicantii scolii lui Takeda Sokaku din Japonia depaseste cifra de 30.000.

 

6. Araki Shin Ryu Jujutsu (de la Okura Chugo)

Scoala Araki Shin Ryu Jujutsu a fost fondat de Araki Takezaemon Hisakatsu, care locuia în acel moment în Bushu, (în prezent Hachioji ).

Acesta contine 81 de tehnici articulare, precum si tehnici de baston si de eliberare, si a fost numit Araki Shin Ryu Jujutsu, în 1626.

A existat un stil numit Araki pentru o lunga perioada de timp, motiv pentru care noul stil a fost numit Araki Shin (nou) Ryu Jujutsu.

In realitate, se zvonea ca Araki Takezaemon Hisakatsu a fost un descendent al fondatorului Araki Ryu, Araki Muninzai Yoshitsuna, dar acest lucru nu este cert.

Acest stil a fost practicat în Shin Hatta, în Echigo, si s-a dezvoltat acolo pâna de curând.

Strabunicul lui Sato Kinbei sensei, Okawara Shoemon (Shohei), a studiat în Shin Hatta cu maestrul Iida Shimetaro, obtinand Menkyo Kaiden.

Dupa ce Shoemon a decedat, Sato Kinbei sensei a primit makimono-urile (sulurile) secrete ale scolii si o sabie pretioasa din lemn de trandafir japonez, pe care Shoemon le mostenise de la matusa sa, Okawara Hidejo.

Dupa aceea, cu gândul de a reinvia Araki Shin Ryu, Sato Kinbei sensei a calatorit la Shin Hatta, pentru a cauta informatii despre acest stil.

Din fericire, acolo s-a întâlnit cu Okura Chugo, mostenitorul stilului, pe care la invitat la Sendai, loc in care a si fost instruit de acesta.

Conform relatarilor, Okura a invatat Araki Shin Ryu de la o vârsta frageda si, dupa ce a invatat stilurile clasice chinezesti, a calatorit la Tokyo pentru a studia. Mai târziu, el a studiat cu maestrul Sugiura Jugo, în cele din urma devenind seful scolii.

 

7. Itten Ryushin Chukai Ryu (de la Ono Sokichi)

Itten Ryushin Chukai-ryu este un amalgam de trei stiluri, Isshin-ryu (de la Sakuma Katusuke), Ryushin Chukai-ryu (de la Miura Yoshiemon), precum si Tenshin Shinyo Ryu (de la Iso Mataemon).

Ono Sokichi a învatat mai intai Isshin Ryu Jujutsu, apoi a plecat la Tokyo unde a studiat Tenshin Shinyo Ryu de la maestrul Yoshida Tiharu. S-a întors, mai apoi, în orasul sau natal din Iwanuma, si a predat Jujutsu in timp ce lucra ca ortoped (kiropractor).

Ono a combinat cele mai bune parti din fiecare stil fondand propriul sau stil, numindu-l Itten Ryushin Chukai-ryu, prin preluarea de caractere de la fiecare nume de scoala pentru a forma noul nume.

Sato Kinbei sensei a locuit in Iwanuma in jurul anilor 1953-1954, si a învatat arta de la început de la maestrul Ono, mai târziu primind transpunerile scrise ale acestei arte, devenind a doua generatie, ca si descendenta.

 

8. Tenshin Shinyo Ryu Jujutsu (de la Miyamoto Hanzo)

Tenshin Shinyo Ryu Jujutsu a început atunci când Iso Mataemon Masatari (numit si Yanagi Kansai) a stapânit arta Yoshin Ryu si Shin Shinto Ryu.

Se banuieste ca, în perioada sa de peregrinare prin diferite provincii ale Japoniei, acesta a fost implicat într-o lupta cu mai mult de 100 de yakuza. In acel moment a ajuns brusc sa inteleaga natura loviturilor (atemi), care mai târziu au format baza de la care a pornit combinarea intre cele doua arte pe care le stia stia în Tenshin Shinyo Ryu.

A definit 124 tehnici, apoi a calatorit în provincia Edo, unde a deschis un dojo în locatia Otama-ga-Ike, în Kanda. Acesta a fost începutul scolii sale.

Kodokan Judo a fost fondat de Kano Jigoro, un profesor care a sustinut randori (practica luptei libere) impreuna cu un student, descendentul celei de-a treia generatii a familiei Iso, si anume Iso Masatomo.

Sato Kinbei sensei a invatat de la Miyamoto Hanzo, care primise Menkyo Kaiden in aceasta scoala dupa ce a studiat cu Inoue Keitaro si Yoshida Chiharu. Pentru ca linia de descendenta a familiei Iso ajunsese la final, Miyamoto a fost cel care a devenit responsabil pentru pastrarea scolii în calitate de titular al celei de a 5-a generatie a liniei de descendenta.

Sato Kinbei sensei a fost, de asemenea, instruit în acest stil de catre Ono Sokichi din Oshu Iwanuma, care studiase Jujutsu si practica kiroterapia de la Yoshida Chiharu.

De asemenea, Inoue Takeo, nepotul lui Inoue Keitaro, a cerut sa fie instruit în aceasta scoala de catre Sato Kinbei sensei în timpul celui De al Doilea Razboi Mondial,cand se afla in Sendai , dupa ce a fost evacuat.

 

9. Kageyama-ryu Kenjutsu (de la Miyazaki Unsyu)

Kageyama-ryu este un stil Iai-Kenjutsu fondat de catre Kageyama Zenga Nyudo Kiyoshige, care a trait în Tanba koku Yagi-Gun si a fost, conform legendei, un descendent al zeitatii Sasu-no-O-no-Mikoto. Scoala a ramas în clanul din Sendai , si a fost adus la Tokyo de cel de-al 20-lea descendent, Miyazaki Unsyu. Acesta a deschis un dojo în locatia Tamagawa Gakuen, Machida-shi. Tatal meu a început sa invete de la el în anul 1959.

 

Sato Kinbei sensei a invatat si diferite tipuri de artele martiale chinezesti.

 

1. Ba Gua Zhang (de la Li Zi Ming si Pei Xi Rong)

Ba Gua Zhang a fost fondat de catre Dong Hai Chuan, care a trait intre anii 1797 - 1882. Numele Hai (Marea), iar mai târziu Hai Chuan (Rau maritim) au fost preluate de catre Dong la un moment dat în timpul vietii, si nu au fost numele lui originale.

S-a nascut în provincia Henan , în satul de Zhu Jia Wu, la o distanta de 25 li de cel mai intins oras, Wen An.

Inca de la o varsta frageda a excelat la arte martiale, învatand mai multe tipuri de arte si arme. Se spune ca avea o personalitate dinamica, exuberanta, si ca aprecia foarte mult dreptatea si justitia. Dong a calatorit prin diferite tari în cautarea unor profesori calificati pâna când, într-un final a ajuns pe muntele Jiu Hua in provincia An Hui.

Acolo l-a întâlnit pe Cheng Hua Xia (batrân din Lian Gong), care mai este numit si pustnicul Yu Pan. Dong Hai Chuan a studiat cu Hua de opt ani. Când s-au despartit i s-a spus: "în arta mea, palmierul care se roteste constituie forma, iar diversele tehnici constituie utilizarea/folosirea. Perfectioneaza acest lucru si nimeni sub acest cer, nu iti va sta impotriva. Utilizeaza ceea ce ti-am predat numai pentru virtute.

Dong Hai Chuan a perfectionat rapid tehnicile invatate de la Hua. Se spune ca acesta a mai invatat de la prietenul profesorului sau, Yuan Ji, si alte tehnici. În cele din urma, s-a întâlnit cu Dong Fu Shi Yi, care l-a învatat I Qing, cele opt trigrame si saizeci si patru de rezultate (8 x 8 = 64).

Pe baza acestui model, Dong a inventat cele 64 de forme de Bagua Zhang, care pot fi combinate într-o variatie infinita. Dong Hai Chuan a iubit cel mai mult tehnica palma Yin-Yang, si nu a pierdut nici un meci atunci cand a folosit-o. El a numit noua arta " Palma celor 8 trigrame” si a plecat la Beijing pentru a o preda.

În Beijing, el a fost remarcat de catre Su Qin Wang si a ales sa slujeasca în guvernul Su Wang, predand si servind in Garda Regala, începând cu instruirea lui Su Qin Wang însusi. Dong atins o pozitia înalta in cadrul guvernului, devenind un profesor respectat si cautat.

Unii dintre elevii sai renumiti au fost Cheng Ting Hua, Liang Zhen Pu, Ma Wei Si, Liu Feng Chun, Zong Yong Xiang, Zong Chang Rong, si Yin Fu. Li Cun Yi si Zhang Kui Zhan, practicanti celebrii ai stilului Xing I Quan, au fost, de asemenea, elevii lui Dong. Discipolii erau, în general, maestrii de arte martiale in momentul in care au venit la el, si astfel pentru fiecare din studentii sai, el a conceput un nou stil de Bagua Zhang, potrivit pentru abilitatile acelui student si ale caracteristicilor de arta martiala pe care studentul le cunostea deja.

Dong a trait pâna în 1882, murind la vârsta de optzeci si cinci de ani. El a fost îngropat în afara Portii de Est a Beijingului, mormantul sau fiind marcat cu 4 stanci de piatra, in care au fost gravate realizarile sale, precum si numele celor mai buni elevi ai sai. Acest mormânt, însa, a fost distrus de Armata Rosie în Marea Revolutie Culturala. A fost reconstruit în 1982 în suburbia de vest a Beijingului, de catre Jiao Xi pentru a sarbatori aniversarea a 100 de an de la decesul lui Dong, de catre detinatorii Bagua Zhang pe linia lui Li Zi Ming: Pei Xi Rong, Zhou Zun, si Sha Guo Zheng.

Bagua Zhang foloseste palma deschisa, nu pumnul, derivand din bazele teoretice din I Qing. Practicantul de Bagua Zhang se plimba intr-un cerc unde simbolul Yin / Yang este înscris, efectuand opt schimbari diferite ale palmei, sau forme, care apoi sunt defalcate în alte opt tehnici, în conformitate cu modelul 8x8 = 64 din I Qing.

Corpul practicantului de Bagua Zhang este asemanat cu un dragon, pentru organismul suplu, calitatea sinuoasa de miscare, si pentru lumina pe care o preia, tehnicile evazive de picior si schimbarile rapide ale directiei, foarte necesare, precum si stapânirea acestora, care se spune ca cere multi ani de formare. Bagua Zhang are, de asemenea, mai multe arme unice, cum ar fi cutitele din corn de caprioara. În artele scrise si transmise se gasesc 36 Cântece si 48 Versetele ale lui Dong Hai Chuan, care sunt atât de criptice incat interpretari ale acestora de catre discipolii lui sunt, de asemenea, transmise mai departe. Sato Kinbei sensei le-a tradus în japoneza, dar spune ca acestea sunt dificil de înteles fara cunostinte de I Qing, medicina chineza, si Taoism.

Primul stil de Bagua Zhang pe care Sato Kinbei sensei l-a învatat a fost stilul lui Cheng Ting Hua, pe care l-a deprins de la Wang Shu Jin, care-l invatase de la Chen Pan-Ling, si includea cele 8 Palme si sabia dubla. Mai târziu, el a învatat o forma mai veche a scolii lui Cheng din Zhou Zu, in Beijing , unde formele sunt usor diferite. El a învatat, de asemenea, stilul Yin Fu, Sulita cu doua capete, sabia si palosul Bagua.

De la Pei Rong Xi, Sato sensei a invatat cele 64 de Exercitii cu Partener si stilul Liu de Bagua Zhang. În cele din urma, Sato Kinbei sensei a devenit elev intern al marelui maestru Li Zi Ming, presedinte al Societatii de cercetare a stilului Bagua Zhang din Beijing. De la Li Zi Ming, el a învatat stilul Liang Zhen Pu Bagua Zhang si a primit informatii pe cale verbala, devenit astfel singurul japonez titular ca fiind a 4-a generatie pe linia Liang Pai Bagua Zhang. Liniile de descendenta sunt prezentate mai jos:

Dong Hai Chuan – Cheng Ting Hua - Cheng Hai - Chen Pan-Ling - Wang Shu Jin - Sato Kinbei

Dong Hai Chuan - Yin Fu - Zhang Yi Zhong - Sato Kinbei

Dong Hai Chuan - Yin Fu – Yin Yu Zhang – Pei Xi Rong - Sato Kinbei

Dong Hai Chuan - Liang Zhen Pu (a 2-a generatie) - Li Zi Ming (a 3-a generatie) - Sato Kinbei (a 4-a generatie)

 

2. Hsing I Chuan

 

Jin Wang Shu (în prezent decedat) a fost prima persoana care a transmis artele martiale chinezesti ortodoxe în Japonia. Tatal meu spune ca realizarile sale în raspândirea acestor arte în Japonia merita o mentiune speciala.

Potrivit informatiilor scrise la intrarea in scoala de catre Wang însusi, el a învatat stilul Hsing I Chuan de la o vârsta frageda, de la Zhang Kui Zhan. De asemeni, stilurile Hsing-I Chuan si Ba Gua Zhang de la prietenii profesorului sau, Li Cun Yi si Xiao Hai.

Atunci când Zhang Kui Zhan a murit, Jin a mers sa studieze "Marea Realizare" de la Wang Xiang Ji, dupa care a traversat în Taiwan impreuna cu Partidul Nationalist si a studiat stilul Chen Pan-Ling Tai-Chi Chuan de la Chen Pan-Ling.

Chen Pan-Ling a fost vice-presedintele Centrului National Central de Arte din Nanjing , si una din persoanele de vaza în Partidul Nationalist. Se spune ca a cunoscut multe lucruri despre diferitele tipuri de arte martiale si a publicat numeroase carti.

Shu Wang Jin a fost a treia persoana importanta dintr-o secta taoista numita Calea Constantei; deoarece religia lui interzicea consumul de carne sau peste, el si tatal meu au mers de multe ori sa manânce inari sushi, Nori maki, si Udon kitsune. Arta Hsing I Chuan a fost fondata de catre Ji Long Feng care spune ca s-a întâlnit cu Yi Ren pe muntele Zhong Nan si a primit de la acesta, chiar acolo, învataturile martiale ale lui Yue Fei, pe care a perfectionat-o peste ani.

In conformitate cu ceea ce tatal meu a inteles de la Wang, ca tânar, acesta a mers la batranul Zhan Zhang Kui, care i-a spus ca sing I Chuan dureaza 5 ani pentru a fi învatat temeinic. "Am îmbatrânit si sunt mai slabit decât obisnuiam sa fiu. Pot sa mai predau, probabil, inca 5 ani, dar dincolo de aceasta perioada, nu stiu. Tu ar trebui sa fii ultimul meu student."

Cu aceasta, el a închis portile scolii, iar Wang a devenit ultimul sau student. Dupa ce Zhang Kui Zhan a murit, Wang învatat Mare Realizarea de box de la Wang Xiang Ji.

Tatal meu a studiat sub indrumarea lui Wang timp de opt ani dupa Wang a venit în Japonia, în anul 1959. În aceasta perioada, Wang a trait singur, într-o camera dintr-o cladire de apartamente din lemn, în apropiere de Sakuragaoka Shibuya, Tokyo , unde isi gatea propriile lui mancaruri vegetariene.

La acea data, nu aveau un loc al lor pentru a practica, astfel încât fiecare dimineata, începând cand lumina abia mijea, ei practicau pentru aproximativ doua ore în padurile din jurul altarului Meiji (Meiji Shrine). Dupa aceasta, Wang se avea sa se întoarca acasa, sa manance micul dejun, iar apoi facea naveta pentru a lucra la sectia de obstectrica a spitalului orasenesc Sumihigashi, în Kinshi-cho. Deoarece practicau în natura/afara, au intampinat adesea dificultati cand exersau sau trebuiau chiar sa abandoneze toate exercitiile din cauza ploii sau zapezii. Tatal meu spune ca, desi Wang a trait în Japonia timp de 8 ani, singurele expresii japoneze invatate vreodata au fost "va multumesc" si "la revedere", iar de multe ori ar fi cumparat bilete de la automatele de bilete pentru a veni la noi acasa, în Itabashi.

Dupa doi ani, Wang a avut un discipol japonez, pe doctorul Mimura Nobuyuki, precum si niste studenti din Taiwan, care ar fi venit sa studieze. La acea vreme, tatal meu nu platea pentru a învata de la Wang, dar a platea pentru cheltuielile de trai ale lui Wang si pentru calatoriile acestuia, care aveau loc de doua ori pe an, in Taiwan. Pentru ca el a avea grija, de asemenea, de familia sale, prin munca part-time in acel moment, el a trecut printr-o perioada foarte grea.

 

3. Tai Chi Chuan

Stilurile principale ale Tai Chi Chuan sunt Chen, Yang, Wu, si Sun. Stilurile Wu si Sun s-au desprins din stilul Yang, iar stilul Yang s-a desprins din stilul Chen, stramosul tuturor stilurilor de Tai Chi Chuan. Astfel, se spune ca istoria Tai CHi, tehnicile si teoria, nu pot fi discutate fara a aduce in discutie stilul Chen. Descrierea urmatoare a Tai Chi si a istoriei sale este bazata pe observatiile si istoria despre arta, data de catre vestitul istoric de arte martiale chinezesti, Tang Hao (1897 ~ 1959) în cartea sa, "Dezvoltarea si sursele Tai Chi Chuan".

Tai Chi Chuan - se spune ca a fost fondat de catre Chen Wang Ting, un general care a trait la sfârsitul dinastiei Ming si cel de-al 9lea descendent al familiei Chen în satul Chen, provincia Henan. La sfârsitul carierei sale, dinastia Ming se stingea, facand loc dinastiei Qing. Astfel Chen, care imbatrânea in acele timpuri, retras sa studieze artele martiale.

A studiat diferitele arte ale acelor vremuri si a creat o arta nou, bazata pe studiile sale si modelata dupa principiile I-Ching, pe care el a numit Tai Chi Chuan (Grand Ultimate Boxing, dupa principiul taoist al Grand Ultimate).

Chen Wang Ting a adoptat pentru Tai Chi, douazeci si noua din cele treizeci si doua de pozitii mentionate în sectiunea "Scripturi Boxing" a cartii noi "Jiao Ji", o carte alcatuita cu trei sute ani înainte de Chen, de catre celebrul Qi Ji Guang, calificat în arta luptelor/bataliilor, pentru folosul soldatilor sai în razboiul împotriva Kou Wo.

 

4. Ba-Ji Chuan (de la Zhang Zhong)

Ba-Ji Chuan a fost transmisa mai jos, pe linia descendentei, o lunga perioada de timp, în satul Meng,langa orasul Cang din provincia Henan . În acest stil, gasim o persoana numita "Aparitia zeului Li" (Shen Li Qiang) al carui nume real era Li Shu Ren, care venea din satul Meng. Se spune ca Li Shu Ren a învatat stilurile Ba-Ji Chuan si Pi Gua Chuan de la Jin Mou, si, la rândul sau l-a invatat pe Ma Ying Tu (cunoscut pentru "Cele 6 armonii ale Marii Sulite) si pe Xu Lan Zhou, ambii devenid, târziu, celebri/vestiti. Zhang Zhong a fost nepotul lui Xu Lan Zhou. Ba-Ji Chuan este un stil puternic, greu de kung fu. Tatal meu se intalnea adesea cu Zhang Zhong ca sa învete arta.